<<>>
marți, 17 martie 2009
duminică, 15 martie 2009
Microsoft Future Pro Photographer 4th ed.
Asadar, concursul pe care am avut fericirea sa il castig la prima editie, a ajuns anul acesta la ce-a de-a patra.
Jeff Greene este tatal acestui concurs fabulos adresat studentilor din toata lumea, fie ca sunt medici, ingineri sau fotografi in formare.
Asadar, daca esti student, incearca-ti norocul la aceasta editie.
Articol preluat de pe blog-ul lui Jeff.
Jeff Greene este tatal acestui concurs fabulos adresat studentilor din toata lumea, fie ca sunt medici, ingineri sau fotografi in formare.
Asadar, daca esti student, incearca-ti norocul la aceasta editie.
Articol preluat de pe blog-ul lui Jeff.
$20,000 Microsoft Photo Contest
2009 Microsoft Future Pro Photographer Competition
by Jeff Greene /
Once again, I am quite pleased to announce the 4th annual Microsoft Future Pro Photographer Competition.
This is the most lucrative and influential international student photo contest in the world. The Grand prize is $20,000 and some great photo gear, but more importantly, it provides all four winners the opportunity to kick-start their careers.
Full time college and university students from around the world are invited to submit their three best photos in one of three categories; Nature & Landscape,
People & Portraits, and
Sports & Photojournalism.
There are no entry fees and all rights remain with the photographer.
Prizes include a $20,000 Grand Prize and three 1st Place prizes of $3000 in each category. In addition, winners will receive an Epson printer, Lenovo PC mobile workstation, and a five year membership in the Professional Photographers of America (PPA).
In addition, winners are invited all expenses paid, to the annual Microsoft Pro Photo Summit held in Redmond, WA each year. Past winners have leveraged this opportunity to network with some of the most influential stakeholders in the digital imaging industry which has resulted in portfolio reviews, internships, and job opportunities. The Microsoft Pro Photo Summit is invitation only, and an unsurpassed networking opportunity that most pros can only dream of attending.
The 2009 Microsoft Future Pro Photographer Competition is open to ALL full time college and university students world-wide*.
For more information including complete Rules and requirements, please visit the Microsoft Pro Photo website...
Links:
Past Winners Galleries page.
See last year winners at the Summit.
*Void in Cuba, Iran, North Korea, Sudan and Syria, and the Province of Quebec
vineri, 13 martie 2009
Am pagina pe IMDB
Deci va rog, sunt vedeta internationala. Am pagina personala pe IMDB, adica Internet Movie Database.
E bun si jobul asta la ceva :). Daca vreau insa sa sui poza cu mine nu costa decat 54$ pe an. Chilipir. Pun aci poza mai bine, in toale de actor. Na ca v-am spart!
E bun si jobul asta la ceva :). Daca vreau insa sa sui poza cu mine nu costa decat 54$ pe an. Chilipir. Pun aci poza mai bine, in toale de actor. Na ca v-am spart!
joi, 12 martie 2009
"Slalom" printre cretini
Asa cum se numeste un album al unei formatii de pe la noi.
O alta poveste a unei alte poze: Slalom
Se intampla prin martie 2006, cand impreuna cu Alex Axon am pus la cale o a doua iesire in Culoarul Rucar-Bran, mai precis in satul Sirnea. Cu noi s-a mai anuntat ca vine si un prieten de-al lui, Razvan Tulai. Mai fusesem la Sirnea in toamna lui 2005, tot cu Alex si atunci au mai fost si frate-miu si Catalin Pobega.
Stiam locul oarecum, eram familiarizati cu imprejurimile, si vroiam de aceasta data sa surprindem iarna in acele locuri mai putin cunoscute de turisti, de o frumusete aparte. Ne-am interesat in zona daca ninsese, si am aflat ca doar ce se oprise ninsoarea de cateva zile. Ne-am luat sculele, ne-am imbracat bine, am burdusit Matizul si am plecat la drum - directia Sirnea, pensiunea Mestecanis, unde aveam rezervate 2 camere calduroase.
Dimineata la prima ora am pornit la colindat colinele acoperite complet de zapada foarte mare si neatinsa de picior de om sau de animal. Fix in fata pensiunii, mai in vale, am trecut pe langa 3 copacei, asezati frumos langa un gard de sarma ghimpata. I-am pozat in treacat si am plecat mai departe, inaintand cu greu prin zapada de peste 1 metru grosime. A fost o zi lunga si obositoare, dar care ne-a oferit cateva scene de un minimalism pur pe care le-am surprins fara a sta pe ganduri.
Ne intorceam spre pensiune, inghetati si cu gandul la o cana de vin fiert. Mai aveam un singur delusor de urcat si ajungeam la caldurica. In drum, aceiasi 3 copacei, care din unghiul acela aratau fabulous. Eu mai grabit, eram mai in vale, aproape de ei, Alex cu Razvan un pic mai in spate si mai sus fata de mine. Cu un ultim efort, am pus iar camera pe trepied si m-am oprit sa pozez acesti copacei. Mai mult decat ei, m-au atras liniile trasate pe zapada de garduletele ce delimitau terenurile oamenilor. Acestea abia se mai vedeau de zapada inalta si descriau un fel de zig-zag nemaipomenit, conducandu-ti privirea din fata copaceilor si pana in spate, ca intr-un adevarat “Slalom” pe zapada. Cand am intors capul spre colegii mei de “tura” acestia erau si ei pe metereze, surprinzand din alt unghi acest cadru incremenit in timp. Si pe mine, complet cufundat in mirajul ce mi se desfasura in fata ochilor.
Cand mergi in gasca la pozat, este aproape imposibil ca la finalul zilei sa nu ai cateva cadre cu acelasi subiect, insa surprinse diferit de fiecare. Mai mult sau mai putin vizibile aceste diferente, insa ele exista. Spre exemplu cadrul de mai jos, in ambele variante si cu diferentele de rigoare. Le pun acum, aici, una langa cealalta, pentru a observa aceste diferente.
Alin Popescu - Slalom
Alex Axon - Winter Session 6/9
La fel s-a intamplat de fiecare data cand am iesit impreuna si acest lucru nu ne-a deranjat niciodata. Cel putin nu pe noi. Pe altii insa, marii comentatori de pe forumurile autohtone, i-a lovit in adancurile originalitatii lor pure si nealterate.
In lunile imediat urmatoare, s-au ivit cateva oportunitati de a participa la concursuri nationale si internationale de fotografie. Aproape mereu ne anuntam reciproc despre ele. Am trimit fotografia “Slalom” la 2 astfel de concursuri, in aceeasi perioada: Fotogeografica ed a 10-a si la Microsoft Future Pro Photographer, prima editie. La selectia fotografiilor m-a ajutat foarte mult Alex, caruia tin sa ii multumesc inca o data pentru sprijin. “Slalom” era cat pe ce sa nu “plece” la concursul Microsoft, in defavoarea altei fotografii dragi mie. Alex m-a convins sa o trimit. El nu a participat la aceste concursuri pentru ca la Fotogeografica, firma de webdesign la care lucreaza se ocupa de site-ul concursului si daca nu gresesc a fost chiar unul din sponsori, iar la Microsoft, una dintre cerinte era sa fii inca student. Alex terminase facultatea. Si eu la fel, insa am vrut sa fac si un master si eram inscris la acesta, figurand ca student masterand in cadrul Politehnicii Bucuresti. Ca nu m-am dus nici macar o ora la cursurile de master si ca am fost exmatriculat la finalul anului, e alta poveste.
“Slalom” a castigat premiul I la Fotogeografica si la nici o saptamana dupa anuntarea acestor rezultate, s-au anuntat si rezultatele la Microsoft: luasem marele premiu de ~28.000 USD cu aceeasi fotografie. Nu pot sa descriu ce am trait atunci, in momentul cand am primit telefonul de instiintare, chiar de la Jeff Green, Technical Evanghelist la Microsoft Redmond, “tatal” acestui concurs. A fost in acelasi timp delir, uimire, neincredere, speranta, frica, bucurie extrema, nebunie. Daca se gresise, daca nu eram eu, daca e ceva in neregula cu formularele care le-am completat si voi fi descalificat ulterior, sunt eu chiar cel mai bun dintre cei peste 7700 de participanti din 90 de tari? 20.000$ cash si 8000$ aparatura si software? $$$
Am revenit cu picioarele pe pamant la putin timp dupa ce rezultatele au fost publicate si pe site-urile romanesti “de specialitate”. Specialitate in barfe fotografice. Alex intre timp isi publicase pe site-ul personal seria “Winter Minimalism”, iar faptul ca in aceasta se regasea si cadrul sau cu cei trei copacei, a declansat un val imens de mizerii si spurcaciuni pe forumuri. Cu BoG in frunte:
2006
2007 - Saga continua
2009 – cand credeai ca s-a terminat
Cine stie cate alte discutii interminabile si mizerabile or mai fi pe net? Nu ma mai intereseaza. De fapt nu prea m-a interesat decat la inceput, cand am pus la suflet. Dar i-am ascultat pe altii trecuti prin multe, si am renuntat sa mai ma enervez la astfel de comentarii.
Sper ca acest post sa ii lamureasca o data si pentru totdeauna pe toti. Stiu ca sper ceva imposibil, dar asta e. Ce pot sa zic.. astia suntem, capra vecinului.. noi sa fim sanatosi Axoane, si sa iesim mai des la pozat, ca de mult nu le-am mai dat subiecte de barfa oamenilor.
Nu am publicat asta sa isc un nou scandal, ci doar pentru ca m-am saturat sa tot le explic oamenilor ce si cum. De acum voi da link aici cand mai sunt intrebat :)
Edit: bonus track
Bogdan Turtoi, in vizita la Sirnea
O alta poveste a unei alte poze: Slalom
Se intampla prin martie 2006, cand impreuna cu Alex Axon am pus la cale o a doua iesire in Culoarul Rucar-Bran, mai precis in satul Sirnea. Cu noi s-a mai anuntat ca vine si un prieten de-al lui, Razvan Tulai. Mai fusesem la Sirnea in toamna lui 2005, tot cu Alex si atunci au mai fost si frate-miu si Catalin Pobega.
Stiam locul oarecum, eram familiarizati cu imprejurimile, si vroiam de aceasta data sa surprindem iarna in acele locuri mai putin cunoscute de turisti, de o frumusete aparte. Ne-am interesat in zona daca ninsese, si am aflat ca doar ce se oprise ninsoarea de cateva zile. Ne-am luat sculele, ne-am imbracat bine, am burdusit Matizul si am plecat la drum - directia Sirnea, pensiunea Mestecanis, unde aveam rezervate 2 camere calduroase.
Dimineata la prima ora am pornit la colindat colinele acoperite complet de zapada foarte mare si neatinsa de picior de om sau de animal. Fix in fata pensiunii, mai in vale, am trecut pe langa 3 copacei, asezati frumos langa un gard de sarma ghimpata. I-am pozat in treacat si am plecat mai departe, inaintand cu greu prin zapada de peste 1 metru grosime. A fost o zi lunga si obositoare, dar care ne-a oferit cateva scene de un minimalism pur pe care le-am surprins fara a sta pe ganduri.
Ne intorceam spre pensiune, inghetati si cu gandul la o cana de vin fiert. Mai aveam un singur delusor de urcat si ajungeam la caldurica. In drum, aceiasi 3 copacei, care din unghiul acela aratau fabulous. Eu mai grabit, eram mai in vale, aproape de ei, Alex cu Razvan un pic mai in spate si mai sus fata de mine. Cu un ultim efort, am pus iar camera pe trepied si m-am oprit sa pozez acesti copacei. Mai mult decat ei, m-au atras liniile trasate pe zapada de garduletele ce delimitau terenurile oamenilor. Acestea abia se mai vedeau de zapada inalta si descriau un fel de zig-zag nemaipomenit, conducandu-ti privirea din fata copaceilor si pana in spate, ca intr-un adevarat “Slalom” pe zapada. Cand am intors capul spre colegii mei de “tura” acestia erau si ei pe metereze, surprinzand din alt unghi acest cadru incremenit in timp. Si pe mine, complet cufundat in mirajul ce mi se desfasura in fata ochilor.
Cand mergi in gasca la pozat, este aproape imposibil ca la finalul zilei sa nu ai cateva cadre cu acelasi subiect, insa surprinse diferit de fiecare. Mai mult sau mai putin vizibile aceste diferente, insa ele exista. Spre exemplu cadrul de mai jos, in ambele variante si cu diferentele de rigoare. Le pun acum, aici, una langa cealalta, pentru a observa aceste diferente.
Alin Popescu - Slalom
Alex Axon - Winter Session 6/9
La fel s-a intamplat de fiecare data cand am iesit impreuna si acest lucru nu ne-a deranjat niciodata. Cel putin nu pe noi. Pe altii insa, marii comentatori de pe forumurile autohtone, i-a lovit in adancurile originalitatii lor pure si nealterate.
In lunile imediat urmatoare, s-au ivit cateva oportunitati de a participa la concursuri nationale si internationale de fotografie. Aproape mereu ne anuntam reciproc despre ele. Am trimit fotografia “Slalom” la 2 astfel de concursuri, in aceeasi perioada: Fotogeografica ed a 10-a si la Microsoft Future Pro Photographer, prima editie. La selectia fotografiilor m-a ajutat foarte mult Alex, caruia tin sa ii multumesc inca o data pentru sprijin. “Slalom” era cat pe ce sa nu “plece” la concursul Microsoft, in defavoarea altei fotografii dragi mie. Alex m-a convins sa o trimit. El nu a participat la aceste concursuri pentru ca la Fotogeografica, firma de webdesign la care lucreaza se ocupa de site-ul concursului si daca nu gresesc a fost chiar unul din sponsori, iar la Microsoft, una dintre cerinte era sa fii inca student. Alex terminase facultatea. Si eu la fel, insa am vrut sa fac si un master si eram inscris la acesta, figurand ca student masterand in cadrul Politehnicii Bucuresti. Ca nu m-am dus nici macar o ora la cursurile de master si ca am fost exmatriculat la finalul anului, e alta poveste.
“Slalom” a castigat premiul I la Fotogeografica si la nici o saptamana dupa anuntarea acestor rezultate, s-au anuntat si rezultatele la Microsoft: luasem marele premiu de ~28.000 USD cu aceeasi fotografie. Nu pot sa descriu ce am trait atunci, in momentul cand am primit telefonul de instiintare, chiar de la Jeff Green, Technical Evanghelist la Microsoft Redmond, “tatal” acestui concurs. A fost in acelasi timp delir, uimire, neincredere, speranta, frica, bucurie extrema, nebunie. Daca se gresise, daca nu eram eu, daca e ceva in neregula cu formularele care le-am completat si voi fi descalificat ulterior, sunt eu chiar cel mai bun dintre cei peste 7700 de participanti din 90 de tari? 20.000$ cash si 8000$ aparatura si software? $$$
Am revenit cu picioarele pe pamant la putin timp dupa ce rezultatele au fost publicate si pe site-urile romanesti “de specialitate”. Specialitate in barfe fotografice. Alex intre timp isi publicase pe site-ul personal seria “Winter Minimalism”, iar faptul ca in aceasta se regasea si cadrul sau cu cei trei copacei, a declansat un val imens de mizerii si spurcaciuni pe forumuri. Cu BoG in frunte:
2006
“... premiul e luat de axon cu carnetul de student al lui alin popescu” (Vlad Eftenie)Raspunsul cel mai haios l-a primit de la Tudor Pantelimonescu:
“daca stiai de concurs :)) trimiteai carnetele la toti studenti :)) cu toate pozele de prin casa :D”cunoscand antecedentele lui Vlad Eftenie la un concurs autohton, cand a fost descalificat pentru ca trimisese poze de-ale sale si pe alte nume din familie.
“...fotografiile sunt identice.... cu exceptia amanuntului urmator: albul e mai ars in poza premiata de Micrmoale” (Simona Elena Adam)Asta cu “albul e mai ars” e tare de tot. La mine avea valoarea 300 in RGB ;)
“Bai sunteti chiar bulangii! Ce aveti?PS cu licenta a venit in premiu. Banii s-au dus in apartamentul pe care l-am cumparat impreuna cu sotia. Ma mai intrebase cineva daca am avut pile. Asta e tare rau de tot. Dap, il cunosc pe frizeru’ lu’ Bill, recunosc acum dupa 3 ani.
A avut sau nu pile? Felicitari!
Acum sigur isi va lua si un PS cu liventa.
Si de unde stiti ca nu imparte premiul cu Axon? :)” (Cristi Paraschiv)
“În fotografia lui Axon stâlpisorii de gard de pe linia copacilor au o înclinatie fată de verticală (începând cu cel mai din dreapta) de -4,6°; -3,8°;-1,7°;-2,8° pe când cei din fotografia lui Alin sunt relativ verticali. Liniile ajutătoare construite de mine pentru a uni puncte de reper (aceleasi pt ambele poze) taie imaginea crengilor în zone diferite. Capătul sârmei gardului de pe rândul imediat sub linia copacilor (ultimul stâlpisor - dreapta) este obturată de coama unui nămete, la fel capătul de jos al stâlpisorului. Mai există diferente între imagini în ceea ce priveste proportiile distantelor. Nu merită să mai adaug cifre aici. Există amănunte care mă fac să cred că fotografia atribuită lui Alin a fost luată dintr-un punct de statie putin mai la stânga si mai sus decât cea atribuită lui Axon. De asemenea cred că poza (asa zis) a lui Alin a fost făcută cu un obiectiv un pic mai tele decît cea (asa zis) a lui Axon. Concluzia mea: dacă una dintre fotografii este copiată după cealaltă atunci originalul este cea a lui Axon. Numai că atunci cel care a copiat a lucrat foarte mult pentru a le face diferite. Înclin să cred (în proportie de 85 de procente) că sunt fotografii originale. Personal îmi place mai mult cea (asa zis) a lui Axon.No comment aici. Un fel de forensic detective.
Nu am vrut să mă bag în această discutie, poate că gresesc băgându-mă acum astept si eu (în proportie de 60 de procente) să fiu insultat, criticat etc :)” (Marin Giurgiu)
2007 - Saga continua
“Atunci.. va rog sa ma lamuriti:Asta dupa ce lucrurile parca se linistisera. Seria lui Alex a aparut in revista Photomagazine si spiritele vesele s-au incins iar.
1. Alex Axon este pseudonimul lui Alin Popescu?
2. Daca cei doi sunt doua persoane diferite.. cine a plagiat pe cine?
3. Daca Alex Axon a plagiat fotografia.. de ce ati publicat-o? Eu sunt doar o amatoare si am recunoscut fotografia.. pentru ca e deja celebra.” (smaranda)
“alex axon, alin popescu se pare a fi doar un caz de "tu zici rosii, eu zic tomate" adica the same thing. sunt curios, daca asa sta treaba, de ce nu isi unesc cei doi operele intr'una singura sub un pseuudonim gen alin axon sau alex popescu sau orice variatie pe tema pentru ca oricum se pare ca fac aceleasi poze.” (zygh)Inca ii mananca pe oameni
“.. tupeu, un aparat digital bun, un concurs de care s-a auzit abia dupa decernarea premiilor si se poate castiga un premiu care ar putea parea imens pentru multi fotografi romani si chiar straini... in felul acesta se incurajeaza toti afonii fotografiei sa se laude cu premii mult mai spectaculoase dacat cele date de firma porche parca , unor fotografi care sunt cu adevarat pe drumul cel bun!!!” (Eugen Harasim)
oO – ca sa castigi un concurs, cred ca trebuie sa si participi. Eu asa stiam ...
“Pai sunt atatea alte fotografii de peisaj - ale altor fotografi si cu mult mai buni decat cazul de fata - care meritau cu prisosinta acest premiu” (Eugen Harasim)
2009 – cand credeai ca s-a terminat
“Ar fi interesant de stiut in ce masura i-a influentat BoG in atingerea acestor performante.”
R:” in masura in care i-a influentat sa faca fotografii performante; adica deloc; felicitari echipei de caiac 2+1 a fotografiei digitale romanesti!” (Vlad Eftenie again)
“Poza mentionata la Landscapes a castigat in 2006 premiul 1 la Microsoft Future Pro Photographer. Totusi in link apare numele de Alex Axon...sper ca e doar un alias pentru Alin Popescu :)” (anonim)E vorba de mentiunea castigata de Alex anul acesta la Digital Camera Photographer of the Year. A trimis o intreaga serie de iarna, si culmea, tot copaceii au fost alesi castigatori. Spre ciuda comunitatii romanesti
“Axon fura? ... Eu totusi cred altceva.Daca i-a imprumutat-o Alin” (Mihai)Pana in 2009, eu furasem de la Axon. Acum , ca se lamurisera problemele cu poza mea, i-a venit si randul lui Alex sa fie acuzat :D
Cine stie cate alte discutii interminabile si mizerabile or mai fi pe net? Nu ma mai intereseaza. De fapt nu prea m-a interesat decat la inceput, cand am pus la suflet. Dar i-am ascultat pe altii trecuti prin multe, si am renuntat sa mai ma enervez la astfel de comentarii.
Sper ca acest post sa ii lamureasca o data si pentru totdeauna pe toti. Stiu ca sper ceva imposibil, dar asta e. Ce pot sa zic.. astia suntem, capra vecinului.. noi sa fim sanatosi Axoane, si sa iesim mai des la pozat, ca de mult nu le-am mai dat subiecte de barfa oamenilor.
Nu am publicat asta sa isc un nou scandal, ci doar pentru ca m-am saturat sa tot le explic oamenilor ce si cum. De acum voi da link aici cand mai sunt intrebat :)
Edit: bonus track
Bogdan Turtoi, in vizita la Sirnea
marți, 10 martie 2009
Muza - o poveste de la zero
Pentru cine n-a vazut-o, o fotografie de anul trecut cu care am castigat premiul Photomagazine & Chivas si anume o excursie in Scotia, la distileriile de drojdii de pe acolo :). Aceeasi poza a fost acceptata si la un salon international FIAP tot anul trecut.
Mai mult decat poza in sine, povestea din spatele ei e si mai interesanta. Tema concursului era fotografierea unei sticle de Chivas Regal de 18 ani, cum te taia capul mai bine: ca produs, in context, in natura (cum am vazut abordari), etc.
__________________________
Cititi mai mult apasand pe ...
Ideea mea era sa subliniez caracterul vechi al acestui whiskey. Primul gand a fost beciul lui Poli, un bun prieten a carui casa detine un beci superb (din punctul meu de vedere si anume fotografic), cu perete din caramida veche, prafuita si cu ceva panze de paianjen, pe care el il foloseste doar ca magazie de depozitare de vechituri. COMOARA pentru mine!
M-am dus la fata locului, am eliberat un coltisor de lemnele care erau aruncate pe acolo si am inceput sa caut lucruri vechi prin beci: initial vazusem o masuta cu 3 picioare din bronz, pe care vroiam sa pun sticla, dupaia a adus Poli o rama veche din pod (acolo inca n-am ajuns, dar cred ca e loc de-o poza si p-acolo)
Dupa ce am suspendat rama cu fire de guta subtiri, am pus masuta de bronz in spatele acesteia si sticla pe ea, cu fundalul de caramida si am tras cateva cadre, deloc multumitoare. Am renuntat complet la idee, pentru ca nu imi placea, si i-am tras poza de mai sus lu' domnu' Poli, sa ramana pentru posteritate.
Am luat o alta masuta, de lemn de data aceasta, am pus-o in colt si am inceput sa cautam chestii vechi fara a avea o idee despre ce urma sa iasa. Intre timp, pe acolo s-a infiintat si domnu' Marean care, ca un adevarat filantrop ce este, s-a oferit sa ne aduca si el cateva chestii vechi, care sa contribuie la scena noastra. S-a infiintat cu o masina de scris veche, dar in stare impecabila, care si-a gasit locul imediat pe masuta de lemn. De aici s-a infiripat ideea de a construi un coltisor din viata unui scriitor batran, locul sau de suflet, unde isi petrece timpul alaturi de un pahar de whiskey in momentele sale de inspiratie maxima.
Am gasit o cutiuta de lemn si in ea am pus bani vechi. A mai aparut toiul, lumanarea cu "maner". Apoi domnu' Marian nu s-a lasat si a inceput sa aduca rand pe rand urmatoarele:
- Ce e ala Mariane?
- A, am salvat-o de la moarte. S-au mutat unii pe strada, si era aruncata intr-un maldar de moloz. Am luat tabloul, l-am spalat cu furtunu, si acum sta la uscat.
Arata perfect pentru "peisajul" care vroiam sa il creez asa ca l-am luat, l-am atarnat cu un cablu de curent de perete si gata scena, aveam si Muza scriitorului. Aprinde lumanarea, pune sticla de whiskey, expune lung, da manual cateva popuri de flash cu gridu pus in zone diferite, si aia e:
Dar parca lipsea ceva. Nu termin de facut cateva expuneri lungi, ca din bezna beciului se aude o voce grava: "ce faceti voi aici mai baieti?". Era Don' Petrescu, tatal lui Poli. Un om carunt, cu barba alba si deasa, parca desprins din poza mea. Nu mi-au trebuit decat 2 fractiuni de secunda sa ii pun intrebarea daca nu ma lasa sa il pozez.
- Aveti o pipa Don' Petrescu
- Am! A venit raspunsul imediat. Stai sa ma duc sa ma aranjez putin
Nu au trecut 5 minute si revine, cu freza aranjata, cu camasa alba, apretata si cravata pusa. PERFECT! Nu l-am retinut mult, pentru ca stiam ce vroiam. Mai jos si un cadru fara sticla de whiskey:
Dupa ce am terminat cu Don' Petrescu, Mr. Marean a dorit si dansul cateva poze in cadrul respectiv. Am zis de ce nu, cine stie ce mai iese. A iesit asta:
"Tarziu in noapte", poza cu care am luat Bronzul la Salonul International Premfoto, Oradea 2008 sub patronajul FIAP si AAFR
Cam asta e cu beciul lui Poli. Intotdeauna trebuie sa cauti acel ceva al fiecarui loc si sa iti urmezi ideea pana la capat. Vor veni si altele pe parcurs.
Mai mult decat poza in sine, povestea din spatele ei e si mai interesanta. Tema concursului era fotografierea unei sticle de Chivas Regal de 18 ani, cum te taia capul mai bine: ca produs, in context, in natura (cum am vazut abordari), etc.
__________________________
Cititi mai mult apasand pe ...
Ideea mea era sa subliniez caracterul vechi al acestui whiskey. Primul gand a fost beciul lui Poli, un bun prieten a carui casa detine un beci superb (din punctul meu de vedere si anume fotografic), cu perete din caramida veche, prafuita si cu ceva panze de paianjen, pe care el il foloseste doar ca magazie de depozitare de vechituri. COMOARA pentru mine!
M-am dus la fata locului, am eliberat un coltisor de lemnele care erau aruncate pe acolo si am inceput sa caut lucruri vechi prin beci: initial vazusem o masuta cu 3 picioare din bronz, pe care vroiam sa pun sticla, dupaia a adus Poli o rama veche din pod (acolo inca n-am ajuns, dar cred ca e loc de-o poza si p-acolo)
Dupa ce am suspendat rama cu fire de guta subtiri, am pus masuta de bronz in spatele acesteia si sticla pe ea, cu fundalul de caramida si am tras cateva cadre, deloc multumitoare. Am renuntat complet la idee, pentru ca nu imi placea, si i-am tras poza de mai sus lu' domnu' Poli, sa ramana pentru posteritate.
Am luat o alta masuta, de lemn de data aceasta, am pus-o in colt si am inceput sa cautam chestii vechi fara a avea o idee despre ce urma sa iasa. Intre timp, pe acolo s-a infiintat si domnu' Marean care, ca un adevarat filantrop ce este, s-a oferit sa ne aduca si el cateva chestii vechi, care sa contribuie la scena noastra. S-a infiintat cu o masina de scris veche, dar in stare impecabila, care si-a gasit locul imediat pe masuta de lemn. De aici s-a infiripat ideea de a construi un coltisor din viata unui scriitor batran, locul sau de suflet, unde isi petrece timpul alaturi de un pahar de whiskey in momentele sale de inspiratie maxima.
Am gasit o cutiuta de lemn si in ea am pus bani vechi. A mai aparut toiul, lumanarea cu "maner". Apoi domnu' Marian nu s-a lasat si a inceput sa aduca rand pe rand urmatoarele:
- masinuta veche, macheta
- ceas fara cuc
- cutie de tabla pentru ceai, nemteasca si cu desen frumos
- toc cu penita
- poza cu nu-shtiu' ce boier in nu-shtiu' ce sala
- si multe altele de care nu imi mai amintesc
- Ce e ala Mariane?
- A, am salvat-o de la moarte. S-au mutat unii pe strada, si era aruncata intr-un maldar de moloz. Am luat tabloul, l-am spalat cu furtunu, si acum sta la uscat.
Arata perfect pentru "peisajul" care vroiam sa il creez asa ca l-am luat, l-am atarnat cu un cablu de curent de perete si gata scena, aveam si Muza scriitorului. Aprinde lumanarea, pune sticla de whiskey, expune lung, da manual cateva popuri de flash cu gridu pus in zone diferite, si aia e:
Dar parca lipsea ceva. Nu termin de facut cateva expuneri lungi, ca din bezna beciului se aude o voce grava: "ce faceti voi aici mai baieti?". Era Don' Petrescu, tatal lui Poli. Un om carunt, cu barba alba si deasa, parca desprins din poza mea. Nu mi-au trebuit decat 2 fractiuni de secunda sa ii pun intrebarea daca nu ma lasa sa il pozez.
- Aveti o pipa Don' Petrescu
- Am! A venit raspunsul imediat. Stai sa ma duc sa ma aranjez putin
Nu au trecut 5 minute si revine, cu freza aranjata, cu camasa alba, apretata si cravata pusa. PERFECT! Nu l-am retinut mult, pentru ca stiam ce vroiam. Mai jos si un cadru fara sticla de whiskey:
Dupa ce am terminat cu Don' Petrescu, Mr. Marean a dorit si dansul cateva poze in cadrul respectiv. Am zis de ce nu, cine stie ce mai iese. A iesit asta:
"Tarziu in noapte", poza cu care am luat Bronzul la Salonul International Premfoto, Oradea 2008 sub patronajul FIAP si AAFR
Cam asta e cu beciul lui Poli. Intotdeauna trebuie sa cauti acel ceva al fiecarui loc si sa iti urmezi ideea pana la capat. Vor veni si altele pe parcurs.
duminică, 8 martie 2009
Studio Bizzare - 1 Anisor
La multi ani!!!
Astazi se implineste un an de cand am cunoscut in persoana un mare om, si un adevarat prieten: Narcis Virgiliu. Se intampla asta la lansarea noului sau Studio Bizzare.
Sa ne vedem si peste 1 an, si peste 10 si peste 100 sau cat ne-or duce oasele pe acest pamant :)
__________________________
Cititi mai mult apasand pe
Imi permit sa atasez un clip de la lansare, realizat de Marian Iorga
Si cateva fotografii, tot de acum un an, realizate de subsemnatul
Asta nu eu am facut-o, dar e cu aparatul meu si ma "contine" :)
Astazi se implineste un an de cand am cunoscut in persoana un mare om, si un adevarat prieten: Narcis Virgiliu. Se intampla asta la lansarea noului sau Studio Bizzare.
Sa ne vedem si peste 1 an, si peste 10 si peste 100 sau cat ne-or duce oasele pe acest pamant :)
__________________________
Cititi mai mult apasand pe
Imi permit sa atasez un clip de la lansare, realizat de Marian Iorga
Si cateva fotografii, tot de acum un an, realizate de subsemnatul
Asta nu eu am facut-o, dar e cu aparatul meu si ma "contine" :)
joi, 5 martie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)