Ce am mai facut in ultimul timp?

Mai nimic. Am avut o stare de lehamite generala. Nu am avut chef de nimic si cam de nimeni, nici de mine. Nu m-am simtit inspirat nici sa fac poze, nici sa scriu, nici sa fac curat prin casa (bine, cu ultima nu ma simt inspirat niciodata) ...

Si totusi, chiar si asa, fara sa am chef sa fac nimic, daca pun pe "hartie", am facut urmatoarele:
------------
Cititi mai mult apasand pe...

- l-am pozat pe fratemiu cu multe camere vechi atarnate de gat

- am pozat un sat parasit din pustietatea Baraganului - am facut teste la toate diafragmele cu niste obiective vechi de-ale lui fratemiu pe montura m42- am fost la Sibiu sa pozez angajatii de acolo ai aceleiasi SwissVenture de luna trecuta si pe drum am oprit de cateva ori pe valea Oltului- la intoarcere am urcat sus la Balea Lac- am racit (aici nu am poza)
- mi-am reinstalat windowsul pe desktop PC-ul de acasa ca i-am mai pus 2GB de ram (si nici aici)

Saptamana nu s-a incheiat si tot mai am de facut ceva:

• de mers la Expo Bebe maine
• de pozat o nunta frumoasa in weekend. Abia astept, e prima pe anul asta, si prima cu noul aparat. Sa vedem ce poate minunatia in bisericile intunecoase de la noi.

Postul asta e sec fara poze, dar il voi popula diseara cand ajung acasa cu poze "reprezentative" din timpul saptamanii. Rezolvat.

Pana una alta, va las sa va mai delectati cu ceva poze in IR.

Atentie cad pietre

Azi am trecut pe la Posada, si m-a lovit una cand am vazut indicatorul de mai sus pe marginea drumului:

"Oare Otomanii n-au vazut indicatorul ?!?!"

Un alt fel de a vedea lumea

Am mai vorbit eu mai demult de mania mea cu fotografia in infrarosu. Am scris chiar si articol pe tema asta, cine nu l-a prins, il gaseste aici.

Mai jos, veti putea vedea cateva fotografii noi din seria infrarosu.


Nu stiu cat de curand, dar sper ca anul acesta, voi avea o surpriza pentru toata lumea, ceva in premiera in Romania (din cate stiu eu). Nu divulg acum, ci la momentul oportun, sa nu mi-o ia altii inainte :)

Astazi mi-am updatat site-ul cu o serie mai veche de fotografii, dar noua pentru "public". Sincer, uitasem complet de ele si chiar e pacat. Eu zic ca merita sa le vada si altii. Intrati pe site pentru toata seria daca va place ce vedeti in acest post.

Nu mai stiu sa scriu

Da, este adevarat. Pare imposibil dar se poate. Cel putin eu pot sa nu mai stiu sa scriu.

Cum vine asta? Simplu: nu am mai scris de mana de foarte mult timp si azi am fost pus in situatia de a scrie de mana o compunere in engleza, pe laga alte teste de engleza (ma rog, pe scurt, un interviu pentru un post nou la mine in firma, unde e nevoie de engleza la nivel avansat si se verifica acest lucru). Ce sa mai zic, am scris de trei ori la rand kmow in loc de know. Al dracu "n" mic daca iesea de vreun fel. Am exersat pe ciorna (ca ma saturasem de cate mazgalituri am facut) si apoi incet, cu mana sigura, am scris o frumusete de know de nici mie nu-mi venea sa cred ce frumos era. L-am mai folosit dupaia de cateva ori, sa arat ca "eu stiu".

Daca trec de interviul asta, o sa fiu Localisation Project Manager... un manager care nu stie sa scrie.. vai de capul meu.

Mi-au depus scalarii

Pentru a nu stiu cata oara in ultimele luni, cei doi scalari pe care ii am, si care formeaza o pereche nedespartita, s-au hotarat iar sa depuna. Si nu numai ca au depus icre, dar le-au si bibilit, mutat, aranjat, ca acum bebeii deja au inceput sa innoate. Nu prea departe de frunza ca ii papa ceilalti pesti (cum s-a intamplat si cu pontele anterioare). Sa vedem daca va scapa vreunul da data asta.

Cea mai scurta iesire foto

A durat fix 25 minute. Astazi.

De cand am luat D700-le nu am apucat sa fac mare lucru cu el. Am fost foarte ocupat cu niste clienti mai vechi, trebuia sa le termin pozele, la servici am avut foarte multa treaba ca era proiectu' la dead-line, si uite asa, doar il admiram cat de frumos e, si mai ma delectam seara din cand in cand cu manualul.

Stiu ca pare aiurea, chiar este, dar cat am vrut nu am avut cand. Pana azi, cand intr-o pauza de acte auto (am inmatriculat in sfarsit masina pe numele nostru), cu o lumina interesanta afara dupa ploaia de dimineata, mi-am luat inima-n dinti si am pornit cu el afara, sa ia si dansul o gura de aer. Primul lucru pe care am vrut sa il vad (de la balcon luate cadrele) a fost cum si cu ce se mananca Active D-lighting-ul asta atat de laudat. Initial nu mi s-a parut mare branza, dar la o privire mai atenta, as zice ca parca e ceva de capul lui. Mai jos doua cadre. Primul cu D-lighting pe High, al doilea cu el pe Off.

Cred ca il voi mai testa din cand in cand. Sa vedem cum se comporta cu adevarat in iesirile mele foto, la peisaje.

Dupa treaba cu balconul, am iesit si pe strada cu el, tot in jurul blocului, dar deja lumina se cam dusese. Am marit ISO-ul bine de tot (minim 640, maxim 1600) si am tras cadrele de mai jos. Impresionanta dinamica si de asemenea noise-ul aproape inexistent si la crop 100%. Dar despre asta in alt post.

O noua era din viata mea de fotograf

Azi nu prea ma simteam inspirat sa scriu, dar stiu ca deja v-am enervat putin cu anunturile mele despre tablouri si trebuie sa imi explic un pic "disperarea" sau mai bine zis insistenta.

Cum va ziceam, am vrut sa imi iau un nou body, si anume un Nikon D700, astfel ca eram in strangere de fonduri. Ei bine dragii mei, cu un efort sustinut am reusit sa intru in posesia unui corp minunat. Am fost ca si drogat in ultimele zile, si nu puteam sa articulez doua cuvinte aici pe blog, asa ca am asteptat un pic sa imi revin, inainte sa va scriu cate ceva despre cum l-am luat muuult mai devreme decat as fi crezut.

Inainte de toate, vreau sa le multumesc sincer mamei mele, lui Poli, lui Sebi si nu in ultimul rand sotiei (care nu m-a dat afara din casa nici de data asta) - fiecare stie de ce scriu aceste randuri. Multumesc!

Citeam pe net mai ieri-alaltaieri cum s-a pregatit fiecare posesor de D700 dinainte sa ii vina camera pentru primul cadru cu aceasta: set-up-ul scenei facut, pregatiti cu lumini, poza facuta cu un alt corp sa vada cum va arata, etc. - moment unic ce sa mai. Primul cadru cu D700-le .. la mine a fost o declansare seaca fara obiectiv (sa aud minunatul zgomot) pe care am sters-o ulterior, si apoi una si mai seaca:


... cu o planta si mancarea pisicii. Asadar, sa consideram acest cadru unul memorabil (miscat, subexpus si de cacat per total) :).

Sa zic acum ca regret putin ca nu m-am pregatit mai mult? NU, nu o sa zic. Nu o sa uit zgomotul produs de oglinda/shutter la primul cadru (fiind de asemenea si prima mea declansare cu un D700). Mai pusesem mana inainte pe un D3, ba chiar si pe D3x dinainte de lansare (nu spun unde :p ). Ma jucasem cu nava mama a lui Nikon, dar cu aparatul pe care mi-l doream de mult, nu avusesem ocazia. Asadar acel click unic, va ramane in creierii mei, inca rezonand printre alte sunete memorabile (motorul turat pe loc al unui Porsche 911 decapotabil intr-un tunel de pe coasta Italiei la prima mea plimbare cu masina visurilor mele - de neuitat).

Sa revin la cum l-am luat mai devreme. Pai simplu. Calculele facute imi indicau ca as avea ceva sanse sa il iau prin Martie (am de incasat niste bani, plus ca sper sa mai vand si ceva tablouri). Soarta a facut sa primesc oarecum in acelasi mod si in aceeasi zi 2 oferte de imprumut de nerefuzat, asa ca tot in aceeasi zi, pe la 10 seara intram in posesia lui. Da, m-am miscat foarte repede, fara sa stau prea mult pe ganduri. Acum daca refac calculele, ma ingrozesc un pic cand vad sumele:

• 2300 Ron rest de plata la aparat pana la finalul saptamanii viitoare (asa mi-am propus eu, ca nu imi place sa ramn mult timp dator)
• 700 de Euro de dat inapoi pana la inceputul lui Martie
• 700 de Euro de dat inapoi pana in toamna (dar iar, voi incerca mult mai repede, tot din acelasi motiv mentionat mai sus)

In viata mea nu am incalcat un termen, si chit ca apare ceva neprevazut si nu voi avea banii la termen, imi vand un rinichi si tot nu intarzii. Asa mi-am capatat increderea in oameni, tinandu-ma mereu de cuvant si respectand o intelegere. A, sa nu mai spun ca sunt si foarte punctual (cred ca are ceva legatura cu stramosii mei din partea tatului, un pic nemti) ...

Si cu aparatul vechi ce faci?

Mi-as fi dorit sa imi pot pastra vechiul corp, Nikon-ul D200, batranul meu tovaras de drum care m-a servit impecabil in orice situatie dificila l-am pus: la -15 grade, pe ceata, in ploaie, in varf de munte, in biserici intunecoase, in soare torid si caldura pe masura. Nu a comentat. Si-a facut treaba si si-o va face in continuare si in mainile celui care il va lua mai departe, pentru ca trebuie sa il vand.


Se prezinta in stare foarte buna dupa o utilizare de 2 ani si jumatate. Are la activ putin peste 50.000 de cadre (50.438 parca la ultima verificare). Shutterul este garantat de producator la 100.000 de cadre, deci practic este la jumatatea vietii daca ne luam dupa teorie. Practic, daca ne uitam printre utilizatori, putem vedea ca media de viata a unui shutter de Nikon D200 este situata in jurul valorii de 144.458 de declansari (info preluate de aici).

Daca vreau sa ii gasesc vreo problema, ar fi cauciucul de pe corp, dezlipit putin in cateva locuri (o problema comuna pentru D200). Insa nu este ceva grav, ce ar putea afecta cumva procesul de fotografiere. Mai jos se poate vedea langa rotita cauciul putin desprins.


Am si acum cutia lui, toate accesoriile cu care a venit si de asemenea si factura (5800 Ron in august 2006 - auch). Pretul la care il dau (1900 Ron) nu se ridica la adevarata lui valoare, dar din pacate asa e piata, "isi bate joc" de tehnologie, iar eu am nevoie de acesti bani pentru a acoperi gaura lasata de noua achizitie.

Am facut ce am facut, si iar am transformat postul intr-un anunt de vanzare. Va rog nu ma injurati, pur si simplu cei care nu sunteti interesati, nu luati in seama ultima parte :)

Problema obiectivelor

In urma cu nici 4 luni, imi achizitionam un minunat Nikon 17-55 f2.8 - impecabil optic si estetic. Atunci am stat si m-am gandit mult daca sa il iau sau sa iau un Nikon 17-35 tot f2.8. Problema era ca primul este DX deci numai pentru camere Nikon cu factor de crop 1.5x iar celalalt este full frame. Avand atunci D200, si nici o speranta ca voi trece in curand pe full frame, am ales plaja focala mai mare a primului obiectiv.

Acum, ca am trecut pe full frame, obiectivul imi era fix inutil pentru ca D700 il poate folosi in format DX doar cu crop la 5 mpx, ceea ce consider insuficient pentru o utilizare in scop comercial (in scop personal poate ca era de ajuns, dar pierdeam atunci cand vroiam sa maresc pe hartie vre-un peisaj pentru tablou).

(17-55-ul in format FX se vede de zici ca tragi prin vizorul de la usa)

Eram hotarat sa il vand, pana cand mi-am adus aminte de un amic (de la care am cumparat primul meu Nikon, un coolpix 880 la mana a 2-a si cu care am ramas in relatii foarte bune), care detinea un 17-35 si "tanjea" dupa 17-55-ul ca al meu, tot asa, pentru plaja mai mare. A fost suficient doar sa deschid discutia si a acceptat pe loc schimbul. Astfel, au mai aparut doi oameni si mai fericiti pe pamant :).

Restul de obiective merg ceas:

• 50-ul care a devenit abia acum un "normal" adevarat
• 70-200-le care ma imbolnaveste la fiecare utilizare cu modul de randare al culorilor si cu claritatea imaginilor
• 105-ul cu a sa putere de marire excelenta si cu alt DOF acum pe FX

Gogule, probleme?

Pana acum, am o nelamurire (dar nu o declar inca problema, pentru ca nu am terminat de citit manualul) si anume, in anumite situatii (neintelese inca), blitul de pe D700 nu imi declanseaza in mod Commander un SB800 pus pe slave. Daca a auzit cineva de un asemenea comportament, rog sa imi lase un comment ajutator.

Cam atat pe azi,
Alin.

Edit: Doamne, de ce au tradus manualul in limba Romana? Va rog lamuriti-ma si pe mine ce vor sa spuna aici (manualul D700, pagina 145, "Mired"):
"Orice schimbare a temperaturii culorii determina o diferenta mai mare a culorii la temperaturi scazute ale culorii ce ar fi mai ridicata la temperaturi mai ridicate ale culorii"
... wtf ?!?!

Slalom printre licitatii

Pretul curent dupa ultima oferta:
700 Ron


Bill Gates a dat 28.000$ pe ea.
Tu cat dai?

Asa cum spuneam intr-un post anterior, fotografia castigatoare la Microsoft in anul 2006

Slalom, nu o voi vinde in aceeasi categorie de pret cu celelalte tablouri din expozitie. Cum multa lume m-a intrebat de pret, mi-a venit o idee, si anume sa organizez un fel de licitatie, pretul cel mai mare urmand sa castige. Mentionez ca aceasta fotografie va fi disponibila intr-un numar limitat, de maxim 20 de printuri.

"Piesa" pusa in vanzare este printul cu numarul 4. Istoricul este urmatorul:

1. un tablou cu aceasta fotografie, i l-am facut cadou tatalui meu, care la randul sau nu l-a pastrat, ci l-a donat Muzeului Judetean Ialomita, intrand de atunci in patrimoniul muzeului
2. un al doilea tablou se gaseste mandru la mine in casa (nu se putea fara, i-am pastrat loc special in living)
3. al treilea, se regaseste intr-o pensiune de lux din Slanic Prahova, impreuna cu alte "opere" de-ale subsemnatului

Asadar, puteti detine numarul 4, acum cat inca pretul licitatiei nu pleaca de la o suma mare.

Desfasurarea licitatiei

Obiectul licitatiei

• Fotografia "Slalom" in print hartie mata - proces fotografic DURST LAMBDA©
• rama de aluminiu negru mat
• dimensiune 50 cm pe latura mare
  
• passepartout gri neutru 3-4 cm
• geam museum archival anti-glare, anti-reflex
• caserare

Pretul de pornire - 650 ron

Durata licitatiei - 1 Martie 2009 (cadou de martisor petru castigator)

Modul de licitare - fiecare persoana interesata, va lasa in zona de comentarii o oferta de pret care de fiecare data va trebui sa depaseasca pretul curent al licitatiei cu cel putin 10 ron, pret care va fi actualizat imediat ce o noua oferta a fost primita

Castigarea licitatiei - in data de 1 Martie 2009, ora 24.00, ultima oferta primita pana la acea ora va fi considerata castigatoare. Daca cel care va castiga nu ma va contacta in maxim 3 zile, va fi declarata castigatoare oferta anterioara.

Declar deschisa licitatia. Succes!!!

Fotografia digitala in Infrarosu

Astazi mi-a fost publicat un articol legat de fotografia in infrarosu pe site-ul Nikonisti.ro, site care apartine de firma mama Nikon (multumiri lui Georgian Dobre pentru ca a facut posibil acest lucru).

Cum multi dintre voi ma stiti ca sunt un Nikonist inrait, va dati seama cu cata mandrie va prezint acest articol. Sa nu mai spun si faptul ca anul acesta sunt prezent si in calendarul Nikon International 2009 cu o fotografie, reprezentand luna Martie. In anul 2007 am participat la concursul Nikon International Photography Contest, nu am castigat nimic, insa am fost contactat spunandu-mi-se ca fotografia mea a fost aleasa pentru calendarul pe 2008 sau 2009. Am acceptat cu bucurie vestea si cu bucurie si mai mare onorariul alocat pentru fiecare imagine. Poza selectata pentru calendar mai jos:

In continuare, articolul publicat pe Nikonisti, o varianta revizuita si cu adaugari fata de articolul meu mai vechi din revista Photomagazine. Lectura placuta :)

Lumea invizibila de langa spectrul vizibil

De cate ori v-ati intrebat cum percep lumea insectele, animalele nocturne, cele subacvatice sau chiar liliecii cu a lor orientare dupa ultra-sunete? Omul intotdeauna a vrut sa vada si altfel lucrurile si de aceea a inventat microscopul, telescopul, sonarul sau alte dispozitive pentru a capta imagini "altfel". In continuare vom descoperi fascinanta lume care se afla atat de aproape de noi, cea a spectrului infrarosu.

Spre deosebire de ochiul uman care percepe numai lungimile de unda din spectrul vizibil, si anume cele dintre 400 si 700 nano-metri (nm), senzorii digitali din aparatele foto sunt foarte sensibili la lumina NIR (Near Infra Red) si anume la lungimi de unda aflate intre 700 si 1200 nm, atat de sensibili incat producatorii de aparate foto s-au vazut nevoiti sa filtreze o parte din aceasta lumina, pentru a preveni artefactele contaminarii cu lumina infrarosie (IR) a imaginii captate: desaturari excesive ale culorilor, supra-expunerea si efectul de "blooming" (incercati sa fotografiati luna pe un cer intunecat pe modul auto, sau o veioza intr-o camera intunecata - cea mai simpla metoda de a descrie acest termen). Astfel au fost create filtre speciale pentru a fi asezate in fata senzorilor, filtre numite IIRCF (Internal IR Cut Filter), cunoscute pentru unii si ca Hot-Mirror, pentru a lasa numai lumina din spectrul vizibil sa ajunga la senzor.

Datorita acestor filtre din fata senzorului, pentru a putea obtine imagini in infrarosu, va fi nevoie sa compensam actiunea lor prin folosirea unor filtre speciale in fata obiectivului. Acestea vor lasa sa treaca numai radiatie din spectrul infrarosu, astfel incat, dupa o expunere putin mai lunga decat in vizibil, la senzor va ajunge lumina in infrarosu.

Destul cu teoria, sa trecem la practica

Pe piata se gasesc in momentul de fata o multitudine de filtre adecvate pentru fotografierea in IR de la diversi producatori si care filtreaza lungimi de unda de la 700 nm in sus. Cele mai cunoscute si intalnite sunt:

• Hoya R72 (lasa sa treaca lungimi de unda mai mari de 720 nm)
• Cokin P007 (de asemenea, mai mari de 720 nm)
• Wratten 87 ( de la 740 nm in sus)

Dintre toate, cel mai practic este sistemul P de la Cokin, potrivit pentru toate obiectivele de care dispuneti prin intermediul unor inele adaptoare. De asemenea, acesta este si cel mai intalnit la magazinele de specialitate din Romania.

Odata procurat un astfel de filtru, ne luam trepiedul (obligatoriu in situatia folosirii unui filtru IR deoarece timpii de expunere sunt foarte mari), aparatul si iesim la fotografiat "lumi paralele"

Ce anume fotografiem?

Cateva ponturi pentru alegerea subiectelor de fotografiat ar fi:

• Alegeti peisaje bogate in vegetatie. Frunzele copacilor si iarba reflecta extrem de mult radiatia infrarosie, astfel ca acestea vor iesi complet albe intr-o fotografie in infrarosu, peisajul parand unul de iarna, chiar daca il fotografiati in toiul verii.

• Cerul nu reflecta aceasta radiatie pe cand norii sunt aproape la fel ca vegetatia, reflectand foarte mult. Astfel, vom putea obtine acele peisaje minunate gen Ansel Adams, cu cerul perfect negru si norii foarte bine evidentiati, aproape tridimensionali. Contrastul maxim se obtine asemenea filtrelor polarizante, si anume la 90 de grade fata de soare (acolo unde cerul are cea mai mare intensitate de albastru) astfel incat, in IR, vom avea un cer perfect negru.

• Un alt avantaj al fotografiei in infrarosu il reprezinta capacitatea de a capta detalii foarte indepartate chiar si atunci cand privelistea este oarecum incetosata, acel „haze” de altitudine, binecunoscut fotografilor (si foarte urat de multi). Apa din atmosfera reflecta lumina vizibila si de aceea cu aparatele obisnuite sau cu ochiul liber nu putem vedea pana departe in astfel de conditii. Cum apa nu reflecta radiatia IR ci o lasa sa treaca, fotografia noastra nu va fi aproape deloc influentata de aceste conditii nefavorabile fotografierii. Mai jos un exemplu al acestei situatii. Fotografiile au fost realizate la interval de cateva secunde, in aceeasi locatie. Desi nu este acelasi cadru, se poate observa in IR cat de multe detalii din departare au fost captate, pe cand in fotografia normala, haze-ul a impiedicat obtinerea detaliilor la distanta mare.

• Rezultate aproape de domeniul fantasticului obtinem atunci cand fotografiem oameni: parul vopsit va iesi alb (datorita substantelor chimice din vopselurile folosite), ochii vor iesi „adanci”, foarte intunecati, ca de stafie si de cele mai multe ori hainele vor aparea complet altfel decat ne-am astepta, totul depinzand de materialele din care sunt realizate. De asemenea, incercati sa fotografiati o persoana cu ochelarii de soare la ochi. Acestia sunt facuti pentru a nu permite radiatiei UV sa ajunga la ochi, insa nu opresc deloc radiatia IR. Astfel, persoanele care ii poarta, vor aparea ca si cum poarta ochelari de vedere, absolut transparenti in fotografia in IR. Si nu, nu este adevarat mitul cum ca hainele sunt transparente si ele in IR.
  

Experimentati cat mai mult pentru a invata care situatii se preteaza la fotografia in IR si care nu sunt deloc potrivite. Lumina cea mai bogata in radiatie IR este cea de la rasarit, asa ca uneori merita sa ne trezim dis-de-dimineata pentru a captura acel cadru unic. Odata ce soarele dispare de pe cer, fotografia in infrarosu devine aproape imposibil de realizat, deoarece soarele este cea mai mare sursa de radiatie IR. Exista si exceptii, si cu timpul veti invata sa le exploatati la maxim: anumite lampi de iluminare stradala dau lumina si in IR, proiectoarele de televiziune „arunca” mai multa lumina IR decat vizibila (de acolo si caldura imensa pe care o degaja), resourile si plitele electrice sunt iar surse de IR etc.

O data ce am stabilit ce va urma sa fotografiem, mai avem cateva aspecte de pus la punct privind realizarea unei fotografii. Dupa cum veti putea observa, filtrele IR sunt ca o sticla neagra (mai precis un rosu foarte inchis). Ele opresc lumina vizibila pana la 6-8 stopuri, asa ca daca va uitati prin ele nu veti vedea mare lucru, la fel cum nici sudorii nu vad nimic prin masca lor decat atunci cand sudeaza . Si acum probabil va puneti intrebarea: „si cum voi putea viziona cadrul pe care urmeaza sa il fotografiez?”.

Fotografierea propriu-zisa

Datorita acestor filtre, vizarea directa prin aparat devine imposibila atunci cand filtrul este atasat. De aceea avem nevoie de trepied si de o cunoastere foarte buna a aparatului pe care il folosim:

• Inainte de orice, aparatul trebuie pregatit pentru fotografierea in IR. Aceasta pregatire se refera cel mai mult la setarea corecta a balansului de alb. De preferat este sa setam manual acest balans, indreptand aparatul spre o zona de vegetatie (verde in tot cadrul) si indicandu-i ca acela este punctul de referinta pentru albul din urmatoarele imagini. Daca nu stiti cum se realizeaza acest lucru, consultati manualul apratului dvs, cautand dupa „Custom White Ballance”. In cazul in care aparatul nu are aceasta optiune, lasati-l pe auto la balansul de alb (urmand sa faceti corectia ulterior prin post-procesare). In ambele cazuri, daca apratul permite, este recomandat a fotografia in modul NEF, pentru a putea reveni asupra balansului de alb fara pierdere de calitate a imaginii atunci cand vom prelucra fotografia.
• O data primul pas indeplinit (suficient doar la inceputul sesiunii de fotografiere) vom fixa aparatul pe trepied, fara filtrul IR atasat pe obiectiv.
• Urmatorul pas este fixarea cadrului care se doreste fotografiat si blocarea aparatului in pozitia respectiva
• Vom atasa filtrul, fara a misca aparatul din pozitia initiala. In acest moment pe vizorul aparatului nu se mai vede aproape nimic, decat sursele foarte puternice de radiatie IR (adica soarele)
• Se focalizeaza si se procedeaza la realizarea imaginii. Focalizarea se face cu filtrul atasat si nu inainte, deoarece punctul de focus in IR difera de cel din spectrul vizibil. Pe obiectivele mai vechi se poate observa un mic punctulet in stanga sau dreapta scalei de focus, foarte util deoarece indica unde trebuie focalizat in IR. Datorita opacitatii filtrelor, timpii de expunere vor fi foarte lungi, chiar si in conditii de lumina foarte puternica. Inca o data se observa necesitatea unui trepied, avand in vedere ca rar timpii de expunere sunt mai scurti de 1/8 s (de obicei se situeaza in jurul a 10-20 secunde)
• Dupa realizarea imaginii, verificam pe LCD-ul aparatului daca expunerea a fost corecta cu ajutorul Histogramei deoarece aparatul poate fi inselat de filtrul pe care il folosim si in cazul unei expuneri incorecte, compensam spre plus sau minus, dupa caz, si procedam la repetarea expunerii.

Fotografia vazuta direct pe LCD-ul aparatului poate fi oarecum dezamagitoare, deoarece poate avea o tenta puternic rosie daca balansul pe alb nu a fost realizat inainte. Si atunci, „cum voi obtine rezultatele asteptate?”

Tenta puternic rosiatica, daca aparatul a fost lasat pe auto white ballance

Post-procesarea

Odata intorsi din locatia fotografiata, e timpul sa descarcam fotografiile pe calculator si sa le aducem la rezultatul final. Pentru ca cel mai des intalnit program de post-procesare printre fotografi este Photoshop-ul, voi prezenta in continuare cateva metode de obtinere a unor rezultate cat mai spectaculoase cu ajutorul acestuia.

Majoritatea fotografiilor in infrarosu ajung ca rezultat final fotografii alb-negru de un contrast izbitor si cu multe nuante de gri intermediare. Insa acest rezultat nu este singurul la care putem ajunge, ci putem obtine si un IR pseudo-color, cu nuante si tonuri din cele mai diverse. Vom vedea cum:

• Deschidem imaginea in PS
• Un simplu Image>Auto-levels va face minuni, scapandu-ne de tenta puternic rosiatica

• De aici, putem alege orice metoda cunoscuta de conversie a unei imagini color intr-una alb-negru

• Sau, putem merge mai departe in obtinerea unui IR colorat:

• Mergem la Channel Mixer (Image>Adjustments>Channel Mixer)
• Selectam canalul de rosu si observam Slider-ul de pe canalul R aflat la 100, iar restul la 0. Mutam R-ul la 0 si ducem canalul Blue la 100
• Selectam apoi canalul de Albastru si mutam sliderul de la 100 la 0, iar cel de R de la 0 la 100
• In acest mod ne asiguram ca am inversat informatia de pe ambele canale, cel de rosu si cel de albastru, intr ele. Astfel, din prima imagine cu un cer maroniu si putin fada, putem obtine un IR colorat, cu cerul albastru su cateva nuante colorate.

Unele cadre se preteaza mai bine la astfel de post-procesare, cu inversia canelelor de rosu si albastru. Recomandarea ar fi ca de fiecare data sa incercati si asa, nu numai alb-negru, pentru ca puteti avea surprize placute.

Metode exista foarte multe, si o simpla cautare pe forumurile de specialitate sau chiar pe Google ne poate duce catre indicatii pretioase in acest domeniu. De asemnea se gasesc actiuni automate pentru Photoshop care sa ajute in acest tip de prelucrari, dar cel mai potrivit este sa incercati singuri obtinerea unui rezultat final.

Formula 1 a IR-ului

Din cate am explicat mai sus, putem trage concluzia ca fotografia in IR desi foarte spectaculoasa, nu este chiar usor de realizat si prezinta destul de multe piedici si inconveniente:

• aparate din ce in ce mai insensibile la radiatia IR datorita filtrelor din fata senzorului
• vizare imposibila cand filtrul este atasat, deci cadrare stricta inainte de aplicarea filtrului
• timpi extrem de lungi de expunere chiar si in conditii de luminozitate sporita, facand imposibila fotografierea din mana si de asemenea fotografierea obiectelor in miscare

Daca toate acestea vi se par de neacceptat, si totusi iubiti foarte mult fotografia in IR, puteti merge mai departe, la limita extrema a IR-ului. Cumpararea unui aparat digital modificat special pentru IR (acesta nu mai are filtrul IIRCF pe senzor, ci unul dedicat pentru IR). Avantajele ar fi:

• radiatia IR nu va mai fi blocata de filtrul IIRCF si va ajunge nestingherita la senzorul foarte sensibil la aceste lungimi de unda, iar filtrul IR direct de pe senzor va lasa numai lumina IR sa treca, indepartand radiatia din domeniul vizibil.
• vizarea se va face normal prin obiectiv deoarece nu vom mai avea nici un filtru care sa ne obtureze imaginea
• timpii de expunere vor fi cei normali pentru conditiile respective de lumina, ceea ce inseamna ca putem fotografia si obiecte in miscare, direct din mana, fara a fi necesar un trepied.

Si totusi, de ce IR?

In loc de concluzie, voi povesti pe scurt o intamplare recenta, care m-a determinat si mai mult sa apreciez valoarea acestei tehnici de fotografiere. Nu mai iesisem de cateva luni in natura sa fotografiez, asa ca am organizat o iesire de weekend cu cativa prieteni fotografi, undeva la inceputul-mijlocul lui Octombrie, sperand sa "prindem" minunatele culori ale toamnei tarzii. Totul a inceput cu stangul, de la iesirea din Bucuresti, cand nici dupa 25 km autostrada s-a blocat, datorita unei masini care luase foc. Am asteptat aproximativ 1h si 30 minute dupa care ne-am continuat drumul, ajungand aproape de miezul noptii la destinatie, pe o ceata de abia se mai vedea drumul si marginea prapastiei pe serpentine. Sambata dimineata la rasarit (precum si intreg weekendul) am avut parte numai de ploaie si ceata urata si deasa iar imaginile care ieseau nu convingeau deloc, oricat am fi incercat noi sa pacalim natura. Mai jos o imagine normala iesita direct din Nikon D200-le cu care fotografiez in mod "normal" si zi-de-zi (asta pana in viitorul apropriat cand voi trece pe full frame, vezi cum ma poti ajuta)

La un moment dat mi-a venit ideea salvatoare si anume de a fotografia in IR cu al meu Nikon D70s, sperand sa obtin ceva mai mult decat acele imagini lipsite de contrast. Imaginile obtinute astfel erau de un mister aparte, parca rupte din alta lume, o lume de poveste. Mai jos cateva cadre din acel weekend.

Va urez succes in captarea lumilor de langa noi.